Jocul de-a cucu-bau: Fereastra spre lume a copilului mic

Jocul de-a cucu-bau este practicat in diverse culturi si este un moment de mare veselie pentru copil, indiferent de cultura. Emotia acestui joc este amplificata de fascinatia sugarului fata de chipuri si voci, mai ales fata de timbrul inalt al vocii adoptat de adult precum si de zambetul acestuia.

Jocul cucu-bau are mai multe roluri importante in dezvoltarea copilului mic. Exista mai nmulte teorii care aduc in discutie importanta acestui joc si rolul lui in dezvoltarea copilului mic. Adeptii psihanalizei afirma ca acest joc ii ajuta pe sugari sa isi invinga anxietatea atunci cand mama dispare din campul vizual. Psihologii cognitivisti afirma ca acest joc ii ajuta pe copilasi sa isi formeze idei despre permanenta obiectului. In plus, ii poate ajuta si pe aria de interactiune sociala, cum ar fi vorbirea si ascultarea pe rand, in cadrul unei conversatii.

Important de precizat si ca prin jocul Cucu-bau dezvoltam la micuti capacitatea de concentrare, atentia si imitarea.

Pe masura ce copilasii isi dezvolta abilitattea cognitiva de a anticipa evenimente viitoare, jocul capata noi dimensiuni. Astfel, intre 3 si 5 luni, zambetul si rasul copilasului cand chipul adultului apare si dispare semnaleaza de fapt o conturare a asteptarilor copilului cu privire la ce se va intampla. Abia intre 5 si 8 luni, copilul vadeste o anticipare, el priveste si zambeste inca de la momentul in care vocea adultului semnaleaza reaparitia sa iminenta. In jurul varstei de 1 an, copilasul incepe deja sa initieze chiar el acest joc si sa fie el cel care ii implica pe adulti in cadrul jocului.

In primii ani de viata, mai mult decat oricand, copilul invata din interactiunea cu adultul si are nevoie de activitati practice si de stimulare senzoriala. 

Pe langa jocurile cu cantece si de-a ascunselea tineti cont sa dezvoltati si aria senzoriala si motrica. Cand sunteti cu el afara incurajati-l sa atinga frunzele uscate, sa culeaga castane, sa stranga bete – vorbiti cu el despre texturi, forma, culoare. Copilul de doi ani se asaza si observa fiintele mici, rupe frunze, arunca cu pietricele in apa, se preface ca pescuieste cu un bat, vrea sa mearga prin iarba, sa exploreze ce e in jurul lui. Incercati cand sunteti in parc, pe langa locul de joaca, sa ii prezentati copilului si aceste activitati care il mentin conectat la mediul natural.

Sursa- Dezvoltarea umana, Diane E. Papalia, Ed Trei

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *