Desi sugarii pot avea in comun unele tipare de dezvoltare, fiecare in parte dovedeste inca de la inceput o personalitate distincta ce reprezinta de fapt o combinatie de emotii, temperament (innascut), gandire si comportament care face sa existe o unicitate a fiintei umane.
Fiecare copil este unic in dezvoltare si comportament. Astfel, un sugar poate sa fie foarte vesel in mare parte din timp iar altul sa se supere cu usurinta. Un copil la varsta de 1 an se joaca bucuros in preajma altor copilasi iar altul prefera sa pastreze distanta de acestia.
Aceste feluri de a simti, gandi, actiona, care reflecta atat factorii inascuti cat si influenta mediului, influenteaza intr-un mod decisiv felul in care copiii reactioneaza unii la altii si se adapteaza la lumea in care traiesc.
Emotiile
Emotiile, precum bucuria, tristetea si frica, se pot denumi ca fiind reactii subiective la anumite experiente de viata, asociate cu modificari de comportament si fiziologice. Putem spune ca oamenii se deosebesc si prin cat de des simt o anumita stare afectiva, prin tipurile de actiuni care le provoaca aceste stari, prin manifestarile fizice pe care ei le au ca raspuns la aceste stari. Mediul social, cultura asadar, infleunteaza mult ceea ce simt oamenii intr-o situatie anume.
Primele semne de emotii
La nou nascut nu este greu sa iti dai seama cand este suparat- scoate tipete, da din maini si picioare iar corpul ii devine rigid. Cu trecerea timpului ei incep sa aiba si reactii ce arata fericirea, zambesc, ganguresc, intind bratele la vederea si auzirea persoanelor familiare.
Asadar, cand vor sau au nevoie de ceva, bebelusii plang iar cand se simt bine ei zambesc sau rad. E foarte important de mentionat ca atunci cand mesajele transmise de ei, prin plans sau zambet, primesc raspuns ei atunci isi intensifica sentimentul de legatura cu alti oameni. In plus, creste si sentimentul lor de control asupra lumii in care traiesc, ei vad ca plansul le aduce alinare si ajutor iar surasul si plansul trezesc aceleasi reactii la ceilalti.
Plansul
Plansul este modalitatea cea mai puternica iar uneori chiar singura prin care sugarii isi pot manifesta nevoile, este forma lor de comunicare cu noi.
Cercetatorii din acest domeniu au descoperit ca exista mai multe tipare de plans, este vorba de plansul de foame (un plans ritmic), plansul de furie (o variatie a plansului ritmic in care este trimis prin corzile vocale si un plus de aer), plansul de durere (un plans puternic cu debut brusc si uneori urmat de tinerea respiratiei) si plansul de frustrare (doua, trei tipete prelungi, fara o tinere prelungita a respiratiei).
Unii parinti considera ca sugarul poate deveni prea rasfatat daca e luat frecvent in brate si alinat insa acest lucru este infirmat de specialisti, sunt din ce in ce mai multe studii care arata cat de important este sa alinam copilul in momentele de plans.
Zambetul si rasul
Primele surasuri slabe apar imediat dupa nastere ele fiind un rezultat al activitatii sistemului nervos subcortical. Aceste zambete apar in special in perioada de somn REM, se mai raresc in primele luni de viata, pe masura ce se maturizeaza cortexul.
Asadar, primele zambete in stare de veghe pot sa fie starnite de senzatii usoare, precum leganatul bland sau chiar suflatul ori o adiere usoara peste pielea bebelusului. In a doua saptamana de viata, bebelusii pot deja sa zambeasca dupa fiecare hranire iar dupa a treia saptamana ei devin alerti si zambesc cand parintele le canta sau vorbesc, acordand o atentie la vocea acestora.
Deja din a 2-a luna de viata, pe masura ce se dezvolta recunoasterea vizuala, sugarii zambesc mai mult ca reactie la stimulii vizuali, cum ar fi fetele parintilor sau apropiatilor.
In a 4-a luna bebelusii rad zgomotos daca sunt gadilati sau sarutati pe burtica iar deja pe la varsta de 6 luni bebelusul incepe sa chicoteasca si sa anticipeze cand mama scoate anumite sunete neobisnuite si hazlii ori cand ea initiaza jocul de-a cucu-bau. In jurul varstei de 10 luni bebelusii sunt ei cei care isi pot pune un prosopel pe fata si initia astfel jocul de-a ascunselea, fiind acest lucru o dovada a dezvoltarii lor cognitive.
Sursa- Dezvoltarea umana, Diane E. Papalia, Ed Trei