Autor- Psiholog Ema Beatris Baloiu, Asociatia Aripi Albastre
Notiunile de matematica se afla peste tot in jurul nostru, iar copiii le utilizeaza fara sa fie constienti de acest lucru. In joaca, in functie de varsta, ei ajung sa clasifice elemente tinand cont de anumite caracteristici, sa fie atenti la dimensiunea obiectelor (ceva este mic sau mare), sa enumere si sa realizeze patternuri. Astfel, desi jocul nu reprezinta neaparat un mediu structurat in care pot sa invete, acesta ofera ample oportunitati.
In general, in jurul varstei de doi ani si jumatate, multi copii incep sa fie tot mai interesati de cifre, numere si cantitati. Totusi, aceasta „descoperire” pe care o fac cei mici se realizeaza treptat de-a lungul timpului, prin explorarea numerelor in diferite medii si contexte, facand conexiuni intre acestea si alte notiuni, in absenta limitarii pe care o ofera metoda clasica de invatare ce presupune doar scrierea numerelor.
Copiii sunt expusi la cifre inca de mici, prin cantecele sau rimele pe care le asculta sau pe care le spun cei din jur („Un elefant se legana”, „Cinci maimutele”), prin joculete simple precedate de numaratoare („1… 2… 3… Start!”, iar copilul este luat in brate si ridicat sau parintele incepe sa alerge cu el), ori prin numararea obiectelor aflate in cantitati mici („Cate sosete avem? Una, doua!” atunci cand parintele il imbraca). Aceste expuneri determina o familiarizare ce ghideaza primii pasi ai copilul in lumea cifrelor.
Apoi, intre doi si trei ani, copiii devin interesati de informatiile scrise si doresc sa afle ce scrie pe blocuri, pe telecomanda, pe etichetele produselor si in carti. Ei invata sa spuna cati ani au si sa numere de la 1 la 10, nu mereu corect sau complet. Acesta este un moment perfect de a-i stimula pe cei mici, invatandu-i sa spuna cifre si numere care au sens pentru ei (pe langa propria varsta, pot invata cati ani au fratele sau sora, numarul apartamentului in care locuiesc sau al etajului etc.).
De la trei ani copilul incepe sa asocieze notiunea de numar cu cea de cantitate. Astfel, desi nu poate sa identifice inca numerele atunci cand le vede scrise undeva, descoperirea cifrelor se poate face prin utilizarea acestora in cadrul unor activitati cotidiene. De exemplu, copilul poate sa ia un anumit numar de fructe sau bomboane pe care trebuie sa le imparta membrilor familiei, in functie de cati sunt prezenta. O alta activitate este asezatul tacamurilor la masa: in functie de numarul persoanelor care vor fi prezente, el trebuie sa aseze acelati numar de farfurii. Un alt lucru ce il ajuta pe copil este realizarea asocierii dintre numar si reprezentarea acestuia prin folosirea degetelor. De exemplu, parintele poate sa ii arate pe degete atunci cand numara sau atunci cand ii da sau ii cere diferite obiecte („Poti sa iei doua carti” si ii arata cantitatea folosind degetele). Degetele se pot folosi ca suport vizual si atunci cand copilul isi spune varsta – atunci cand cineva il intreaba cati ani are, el poate sa si arate pe degete, pe langa raspunsul verbal pe care il ofera. Pentru a facilita asocierea dintre cantitate si numar se pot face activitati in care copilul trebuie sa puna un anumit numar de obiecte identice in dreptul unui numar. De exemplu, intr-un joc de-a ferma in care sunt hranite animalele, vaca are in fata numarul 2, iepurele are numarul 4, iar porcul are numarul 1. In functie de aceste numere, copilui trebuie sa hraneasca animalele cu bucatele de „mancare” realizate din plastilina. Iar scenariul poate sa fie diferit de la un joc la altul, folosindu-se animale, inghetata, banuti din comoara piratilor.
Dupa varsta de patru-cinci ani, copilul invata deja sa recunoasca cifrele atunci cand le vede si foarte important in acest moment este sa le descopere utilitatea. De exemplu, i se poate cere sa aduca doua cuburi din cutie pentru a putea termina turnul. De asemena, poate „scrie” numerele folosind plastilina, paste, sa le traseze conturul cu degetele sau sa le scrie cu degetul in faina, nisip etc. O alta activitate care il ajuta este reprezentata de numaratul impreuna cu parintele, pana la numere cat mai mari. Asa cum am mentionat anterior, jocurile ofera ample oportunitati de invatare, iar implicarea miscarii in procesul de invatare este recomandata. Exemple de astfel de jocuri pornesc de la cele clasice, precum „Sotron” sau „Cat e ora, Lupule?”, pana la jocuri inventate, in care copiii pot sa aiba scrise pe podea numere si trebuie sa sara pe ele in functie de ce numar aud.
Denervaud, S. (2021). Montessori acasă – 35 de fișe. Didactica Publishing House: București